când acopăr lumea cu pleoapa unui ochi
mereu uit pe cineva
dincolo
și plouă
de parcă aș avea un prieten ce a lăsat ușa la apă
deschisă
și uitarea se urcă pe funii la cer să scoată din fântână
lumină de celălalt ochi

a venit o pasăre și m-a întrebat dacă mi-aș pune la poștă
câinele din lanțul arterelor
când s-ar putea să-i ajungă
bătaia
să i-o dau cu chirie mai sus de mine
s-o ție