Liliacul-sonet tip d Arezzo

Sub bură de zăpadă, liliacul
Își umflă bobii căutând o rază,
Abia așteaptă vremea de emfază
Să-mpodobească cu parfum cerdacul.

Nerăbdător, în soarele de-amiază
Abia-și mai ține-n teaca lui șabacul,
Din vârf de crengi, privește-n jos gândacul,
Pândind mireasma dulce din șalază .

De-un ultim ger nu-i pasă și-nflorește.
Splendoare susurând a dulce miere,
Eliberează din umflatul clește

Iar Dumnezeu de geruri îl ferește
Să fie-adus în Noaptea de-nviere
Lângă simbolul tainicului pește.